Cred că pot scrie o teză de doctorat, la câte argumente roiesc în capul meu la tema „Cât de (in)dependentă și “suverană” este R.Moldova?” În primul rând, orice om teafăr la cap înțelege că, în acel moment al istoriei, tema independenței de URSS era clară de la sine, URSS-ul murise și, volens-nolens, ne-am trezit independenți.
Nu mai zic, cât de lași și fricoși suntem. Am fost ultimul stat sovietic ce s-a declarat independent, chiar și Rusia a ieșit din URSS înaintea noastră, așa că declararea independenței este pentru noi mai mult o rușine, decât o mândrie.
În al doilea rând, de ce s-a declarat independența RM? Când toți și toate vorbeau despre Unire??
Pentru că am avut trădători, atât la Chișinău, cât și la București, care încă mai erau ținuți strânși de c..ie de Moscova, erau ușor manipulabili, șantajabili și, chiar dacă se declarau democrați, erau oameni de factură sovietică.
Independența RM a fost declarată pentru a evita Unirea.
De asta, această zi, pentru mine, este mai mult una de doliu, decât de sărbătoare. Eram atât de aproape de un ideal râvnit atâția ani, eram atât de aproape de a intra în familia lumii democrate europene, dar am ales să rămânem robii unui stăpân mort și la 30 ani de la acele evenimente ne-am îndepărtat atât de mult de momentul Unirii, încât nu mai știu câte zeci de ani vor trece pentru a prinde iar momentul.
Între timp, de la 90 încoace, s-a luptat intens, pe căi subversive, la distrugerea idealului în sine, patrioții adevărați au fost lichidați, marginalizați, alții, de vârsta tatălui meu, au murit deja, pe ceilalți dezamăgiți i-a înăbușit sărăcia și grijile supraviețuirii, că nu mai au nici când, nici cu ce lupta.
Țara a fost mereu condusă de oameni pentru care unirea era doar un pericol.
Independența se cucerește, se învață.
Dacă mai ieri, aveam un Voronin și un Dodon, azi, capurile tăiate ale hydrei s-au dublat. Avem stataliști, suveraniști, moldovamariști și dacă trebuie, strategii imperiului ruginit vor mai inventa la infinit.
Și problema cea mai gravă, nu e că ei bat insistent și în mod obraznic în tot ce-a mai rămas românesc în țara noastră, ci că o fac pentru două scopuri – bani și putere.
Oricât ar striga ei că crede în idealuri socialiste, comuniste, moldoveniste și că viitorul nostru e lângă Rusia, ei știu că trișează. Foarte abil, dar trișează. Și ei știu ce aberații debitează, dar ei mai știu cărui electorat se adresează. Și sunt experți în manipularea lor.
Iar cetățenii sunt lipsiți de carte, de viziuni geopolitice și, în general, majoritatea lor, la capitolul cultură generală, au rămas undeva la nivel de clasa a 2-a. Și ei se bucură când li se spune că noi suntem puternici alături de Rusia, pentru că au fost crescuți într-un sistem care i-a învățat că poți fi puternic doar sub cizma rusă.
Poporul nostru, în sine, nu e independent.
Noi suntem bravi doar când ne conduce cineva.
Cum ne lași să luăm o decizie pentru noi, ne pierdem și nu știm încotro suntem cu fața.
Noi nu suntem independenți!
Și ne temem de independență ca dracul de tămâie!
Moldoveanului, spune-i să ia cărămida de aici și să o pună dincolo și e cel mai bun salahor, dar să nu-i zici vreodată să se apuce de proiectat, creat, gestionat, că îl apucă panica.
Sovieticii ne-au învățat să fim lași, trădători, dar cel mai grav, ei ne-au învățat frică de independență!!!
Și această frică persistă chiar și după 30 ani de la moartea monstrului.
UE și SUA băga bani și experți în noi, de zeci de ani și nu ne pot schimba mentalitatea. Ei dau bani pentru drumuri, ai noștri se gândesc cum să fure un camion de pietriș, ei dau bani pentru programe de dezvoltare a business-ului mic și mijlociu, care sunt locomotiva economică a unui stat în dezvoltare, noi ne gândim cum să-i spălăm.
Suntem ruda încăpățânată, pe care neamurile încearcă să o reeduce, să o scape de vicii, să o scoată în lume, iar noi ne complacem în glodul nostru și tânjim după vremuri pe care nici nu le-am cunoscut. Atât de bine lucrează spălarea creierului!
Cui trebuie stat funcțional, nu poți fura de-acolo.
Suntem dependenți, pentru că suntem limitați și nu vrem să creștem, nu acceptăm schimbarea!
Între timp, politicieni tot mai slabi se schimbă cu locurile și vom fi, probabil, în câțiva ani, în cărțile de istorie, exemplul ideal de stat eșuat. Studenții din lume vor scrie teze la tema “cum să falimentezi un stat în zece pași”, invocând RM.
Astăzi, suntem independenți doar față de Patria-mamă, față de limba română, față de idealurile strămoșilor, care au luptat cu sabia în mână, pentru ca această palmă de pământ să nu ajungă nici pe mâna turcilor, nici pe mâna rușilor.
Și noi atât de epigoni suntem, că am ajuns să ne conducă inși care merg cu pocloane la ruși în era celui mai mare conflict geopolitic din zonă.
Și tot ei, cei mai mari “stataliști”, ne spun că fără ruși n-avem șanse de supraviețuire. Straniu statalism! Stranie independență!
Când, din zece haine pe care le ai în dulap, nouă sunt de import, când nu produci nici măcar chibrituri, când deciziile ce țin de viitorul tău se iau oriunde, numai nu la Chișinău, când de 30 ani trăiești cu o armată sub coaste, când nu știi nici măcar din cine te tragi și ce limbă vorbești, când viitorul tău nu depinde de tine, ce fel de țară liberă ești??? Despre ce fel de independență vorbim?
Mai nou, pe fundalul valului partidelor subversive suveraniste din Europa, create de mâna lungă a Kremlinului, s-au gândit și-ai noștri “pro-europeni” să preia moda, că, de, aduce o mare de voturi!
Desigur, mai băgând în discurs și numele marilor martiri, că, de!, să nu pară prea anti-români!
Suntem sclavii unei politici murdare.
Și ne place să fim!
Așa suntem noi, oleacă trădători, oleacă profitori, oleacă mazochiști, oleacă doctori, oleacă pacienți…
P.S. Șoptiți-le careva ăstora că, primele două caracteristici ale unui stat suveran sunt:
1. Teritoriu definit – are granițe clare.
2. Populație stabilă – oameni care trăiesc în mod constant pe acel teritoriu.
Salutări de la un milion de oameni din Diaspora, drag stat cu teritoriu definit și controlat (de alții)!
