De ce a eşuat democratizarea în Afganistan?

Distribuiți acest articol!

Preşedintele
Bush justifica menţinerea trupelor armate în Afganistan deoarece “după
eliberarea de o dictatură primitivă…aveam obligaţia morală de a lăsa în spate
ceva mai bun…un Afganistan democrat va fi o alternativă la viziunea
extremiştilor”
. Aceasta a fost la vremea respectivă justificarea
eforturilor de democratizare a Afganistanului.

De
ce, după 20 de ani de eforturi în această direcţie, talibanii s-au întors la
putere, fără mari violenţe? Cu ce este diferit cazul Afganistanului faţă de
Germania sau Japonia care au trecut la democraţie după al Doilea Război
Mondial, cu implicarea aceluiaşi actor – SUA?

Stiinţa
politică ne oferă răspunsul la această întrebare fundamentală. Se consideră în
general că ocupaţiile militare au succes doar dacă integritatea teritoriului
ocupat este ameninţată, la fel şi siguranţa celor care locuiesc pe teritoriul
respectiv. Dacă nu există o ameninţare credibilă, o mişcare de rezistenţă apare
mai devreme sau mai târziu.

Analiza
cazurilor Germaniei şi Japoniei arată că a existat o congruenţă politică şi
ideologică a populaţiei cu forţele de ocupaţie, aspect care a lipsit din
Afganistan. Democratizarea nu este posibilă dacă nu există o înfrângere fără
drept de apel a inamicului. În cazul Afganistanului, înfrângerea a fost doar
relativă. Forţele armate de ocupaţie nu au distrus legăturile între paştuni şi
militanţii radicali islamici. Prezenţa occidentală a generat scepticism, apoi o
formă de rezistenţă politică, transformată în insurgenţă armată. Revenirea la
putere a talibanilor a fost aşadar graduală, pe măsură ce majoritatea
populaţiei a început să fie nemulţumită. Proiectul de transformare a ţării a
fost foarte bine primit de elita urbană, educată în timpul regimului comunist
al fostului preşedinte Najibullah. Majoritatea paştună a început să se teamă de
talibani şi nu a fost atrasă de modelul unei ocupaţii străine.

 » Read More