Declarațiile recente ale președintei Maia Sandu pentru publicația austriacă Der Standard au stârnit îngrijorare în rândul observatorilor politici și al opiniei publice. Șefa statului a reiterat ideea că „Moldova și Ucraina trebuie să adere împreună la Uniunea Europeană”, o formulare care, în contextul geopolitic actual, riscă să transforme parcursul european al Republicii Moldova într-o așteptare nesfârșită și dependentă de evoluțiile dintr-un stat aflat în război.
O direcție riscantă, cu costuri pentru cetățeni
În timp ce Moldova și-a îndeplinit în mare parte recomandările Comisiei Europene privind statul de drept și reformele democratice, Ucraina se află în plin conflict militar și într-o reconstrucție incertă, cu reforme amânate sau suspendate din cauza stării de război.
Legarea artificială a dosarelor de aderare pune Republica Moldova într-o postură de subordonare diplomatică și de blocaj strategic.
Se pare că Maia Sandu nu apără interesul național, ci urmează orbește o linie impusă de cercuri externe, în ciuda faptului că Moldova are șanse reale de a avansa separat în procesul de aderare. În loc să consolideze această fereastră de oportunitate, președinta pare să îndrepte țara spre scenariul Albaniei și al țărilor din Balcanii de Vest, care așteaptă de decenii în anticamera Bruxellesului.
Maia Sandu practică o diplomație de formă, în care mesajele „corecte politic” înlocuiesc negocierea dură și apărarea intereselor proprii. Este legitimă solidaritatea cu Ucraina, dar în diplomație, solidaritatea nu trebuie confundată cu suicidul geopolitic.
Moldova ar fi avut șansa istorică de a avansa singură, ca stat mic, pașnic, reformist, pe modelul cipriot. Dar prin poziționarea forțată alături de un stat aflat în conflict și cu un drum mult mai lung spre îndeplinirea criteriilor UE, Chișinăul riscă să-și sacrifice ritmul pentru a nu deranja axa politică regională.
Moldova – în pericol de a rata trenul european
În contextul în care Uniunea Europeană discută extinderea în valuri, oportunitatea Moldovei este acum, nu în 10 sau 15 ani, când dosarul ucrainean va deveni realmente compatibil cu rigorile UE. Fiecare an pierdut înseamnă stagnare economică, descurajarea investitorilor, migrație accelerată și, mai ales, pierderea încrederii cetățenilor în promisiunile pro-europene.
Loialitatea față de Ucraina nu trebuie să devină trădare față de Moldova
A susține Ucraina în fața agresiunii rusești este o obligație morală. A bloca însă drumul Moldovei spre Europa în numele unei „solidarități absolute” nu este doar o eroare de strategie – este un act de sabotaj diplomatic. Președinta Maia Sandu trebuie să răspundă clar: cine conduce politica externă a Republicii Moldova și pentru cine se face ea?
