Republica Moldova își pierde viitorul chiar sub ochii noștri, iar agricultura – coloana vertebrală a economiei naționale – este lăsată să se prăbușească. Fermierii nu primesc subvenții reale, nu au sprijin pentru investiții, iar statul îi tratează ca pe o povară, nu ca pe o resursă strategică.
În loc de ajutoare clare, directe și corecte, agricultorii moldoveni primesc promisiuni vagi și birocrație sufocantă. Subvențiile anunțate se împart haotic, vin cu întârziere sau se pierd prin sertarele administrației. În timp ce în alte țări fermierii sunt stimulați să producă, să se modernizeze și să exporte, în Moldova ei abia reușesc să supraviețuiască.
Costurile de producție cresc, prețurile scad, iar statul stă pe margine. Fără irigații, fără infrastructură, fără piețe de desfacere, țăranii muncesc pe pierdere. Iar tinerii nici măcar nu se mai apropie de agricultură – nu din lipsă de dragoste pentru pământ, ci din lipsă de speranță.
Dacă Moldova nu susține fermierii, nu mai are viitor. Nu vom avea nici hrană produsă în țară, nici dezvoltare rurală, nici stabilitate economică. Vom importa tot, vom plăti mai mult și vom depinde de alții. Iar cine își distruge propriii agricultori, își distruge propria țară.
