NATO îşi anunţă disponibilitatea la dialog cu Rusia. Vor fi discuţii sau negocieri de criză?
Asta în contextul în care, de partea cealaltă, avem cele două documente transmise de Federaţia Rusă către SUA şi NATO, fiecare conţinând un set de cereri maximale, unele imposibil de imaginat ca fiind acceptabile de către occidentali, dar deschizătoare de drum pentru ceea ce ar putea fi un proces complex de discuţii, apoi de negocieri aprofundate şi, în final, un mai demult anunţat Summit pe modelul şi importanţa celor de la Ialta şi Malta. În plus, ca un prim răspuns instantaneu din partea ruşilor, a venit acum anunţul că retrag 10.000 dintre militarii deplasaţi la graniţa cu Ucraina.
Deocamdată trebuie însă să vedem dacă reuniunea de la Bruxelles chiar va avea loc, prima de acest fel după o perioadă de doi ani şi jumătate, Moscova întreţinând încă dubiul, afirmând doar că studiază problema şi utilitatea formatului şi conţinutul agendei întâlnirii. Mesaj că situaţia rămâne fluidă şi s-ar putea ca doar anunţul unei reuniuni cu NATO fără dublarea programului cu negocierile directe cu partea americană pe cererile conţinute în cel de-al doilea document transmis de ruşi, să fie un posibil succes de etapă, dar să nu fie în acord cu ce vrea Moscova, adică demararea negocierilor propriu-zise.
De discutat se pot discuta foarte multe, dar ce anume va fi acceptat ca listă de subiecte realmente negociabile şi care vor fi socotite drept “linii roşii” şi, în fine, care vor fi puse pe lista scurtă a temelor intangibile? Dintre toate, acestea ultimele sunt cele mai grave şi, ca dovadă, ascultaţi cu atenţie retorica furibundă pe tonuri din ce în ce mai grave şi ameninţătoare din acest moment.
Desigur, retorica de acest gen, acum ca şi în perioada Războiului Rece, este în sine folosită ca un element care însoţeşte politica de disuasiune, arătând că fiecare dintre părţi este mereu gata să folosească forţa armelor în caz asta ar rămâne singura opţiune.