Nawrocki îl numește pe Tusk cel mai slab prim-ministru din 1989

Viitorul președinte polonez Karol Nawrocki a transmis joi cu claritate că vrea să-i facă viața mai mult decât dificilă premierului Donald Tusk, pe care l-a descris drept cel mai slab prim-ministru al țării de la căderea Cortinei de fier.
Nawrocki, un populist de dreapta care urmează să-și înceapă mandatul pe 6 august după ce l-a învins pe candidatul susținut de Tusk într-un al doilea tur de scrutin foarte disputat în iunie, a declarat că nu exclude o întâlnire cu Donald Tusk.
„Dar probabil nu va fi o surpriză pentru voi că nu mă grăbesc să-l întâlnesc pe prim-ministrul Donald Tusk, pe care îl consider detașat cel mai slab prim-ministru din 1989”, a adăugat el.
Nawrocki a recunoscut totuși că publicul polonez se așteaptă ca șefii de stat și de guvern să fie în contact pentru binele țării.
După căderea Cortinei de fier, Tadeusz Mazowiecki a devenit în 1989 primul prim-ministru necomunist al unei țări est-europene după Al Doilea Război Mondial.
Donald Tusk, în vârstă de 68 de ani, care a fost în trecut președinte al Consiliului European, a deținut funcția de șef al guvernului timp de nouă ani, fiind premierul cu cea mai mare vechime de până acum.
Nawrocki, în vârstă de 42 de ani, care a discutat despre învestirea sa cu președintele parlamentului Szymon Holownia, a declarat că intenționează să-și implementeze rapid agenda politică după începerea mandatului, între care și reduceri de taxe.
Între timp, președintele la final de mandat Andrzej Duda a numit miniștrii aleși de Tusk în ultima remaniere guvernamentală.
Tusk a dezvăluit miercuri noua componență a cabinetului, care are drept scop să resusciteze guvernul său de centru după ceea ce a catalogat drept „cutremurul politic” provocat de recentul scrutin prezidențial.
Președinții polonezi au puterea de a-și folosi dreptul de veto pentru a bloca legile, iar în cazul lui Nawrocki se anticipează că o va folosi chiar mai agresiv decât predecesorul său, Andrzej Duda.
Președinția lui Nawrocki ar putea marca o schimbare semnificativă atât în politica internă, cât și în cea externă pentru statul membru UE și NATO.