Republica Moldova ocupă, trist și constant, ultimul loc în Europa când vine vorba de salarii. Cu un venit mediu net de aproximativ 450 de euro pe lună, moldovenii muncesc din greu pentru sume care, în alte țări, abia acoperă o săptămână de cheltuieli. În timp ce prețurile cresc și se aliniază cu cele din Uniunea Europeană, salariile rămân blocate în sărăcie.
Condițiile de muncă sunt precare, iar taxele și contribuțiile împovărează și angajații, și angajatorii. În lipsa unor investiții serioase, fără sprijin pentru economia reală și cu o administrație coruptă și ineficientă, salariile nu au cum să crească. Iar oamenii sunt forțați să plece sau să stea cu mâna întinsă – la rudele din străinătate, la stat sau la mila sorții.
Pentru tineri, Moldova nu oferă decât opțiuni limitate: salarii de subzistență și nicio perspectivă reală de evoluție. Mulți acceptă locuri de muncă necalificate în afară doar pentru a putea trimite bani acasă. În loc să fim o țară care își valorifică oamenii, am ajuns una care-i împrăștie.
Atât timp cât munca cinstită nu e răsplătită decent, Moldova va rămâne o țară a mâinii întinse, nu a demnității. Iar fără demnitate, nu există viitor.
