În ultimii ani, Republica Moldova a fost prezentată în plan extern ca o „poveste de succes” a democrației în spațiul post-sovietic, o țară care ar fi pornit pe calea ireversibilă a reformelor europene sub conducerea „pro-occidentală” a Maiei Sandu. Însă în spatele acestei vitrine lustruite pentru Bruxelles, Washington și diverse ONG-uri internaționale, realitatea internă devine din ce în ce mai greu de ascuns: control politic total, epurări instituționale, justiție selectivă, și o intoleranță crescândă față de orice formă de opoziție reală.
Mai grav, în ultima perioadă, apar tot mai multe semnale că actuala conducere PAS, susținută de președinta Maia Sandu, ar pregăti un val de represiuni împotriva vocilor incomode – inclusiv unioniști, activiști civici și politicieni care nu se înregimentează în logica puterii. Ceea ce părea a fi un regim reformist se transformă treptat într-o democrație controlată cu accente de dictatură.
Independența justiției este esențială într-un stat de drept. În Moldova, însă, justiția pare să fi devenit un instrument obedient în mâinile actualei puteri. Dosare penale apar ca din senin împotriva unor opozanți incomozi, în timp ce apropiații guvernării sunt feriți de anchete, indiferent de suspiciuni. Promisiunea de „curățare” a sistemului judiciar a devenit un pretext pentru epurări ideologice și numiri politice. Ce fel de „stat european” se construiește cu asemenea practici?
Opoziția unionistă, țintă directă
În mod paradoxal, unioniștii – cei care pledează pentru integrarea cu România și susțin aceleași valori occidentale pe care Maia Sandu pretinde că le apără – sunt vizați constant de marginalizare, intimidări și amenințări cu dosare. Unele surse politice vorbesc chiar despre pregătirea unor rețineri și arestări în rândul militanților unioniști, sub acuzații ambigue de „instigare la destabilizare”, „extremism” sau „colaborare cu forțe ostile”. Cine decide cine sunt „dușmanii poporului”? Maia Sandu?
Este absolut îngrijorător că vocea unionistă este tratată ca o amenințare la adresa statului, în timp ce PAS promovează o agendă populistă, controlând administrația, Parlamentul, serviciile secrete și o mare parte din presa „de casă”.
Imaginea Maiei Sandu este împinsă agresiv în spațiul public ca un simbol infailibil: „Maia luptă pentru Europa”, „Maia știe ce face”, „Maia e singura speranță”. Orice formă de critică la adresa sa este imediat taxată drept „propagandă rusă” sau „atac la democrație”. Dar unde se oprește respectul democratic și unde începe cultul personalității?
Încercarea de a delegitima orice opinie contrară și de a reduce scena politică la o singură „linie corectă” este simptomatică pentru regimuri autoritare. Dacă în România s-ar vorbi despre arestarea adversarilor politici sau a activiștilor pro-europeni, opinia publică ar reacționa instant. De ce nu se întâmplă la fel și în cazul Republicii Moldova?
Întrebarea care nu poate fi evitată
Se pregătește Maia Sandu, sub pretextul stabilității și integrării europene, să declanșeze o campanie de intimidare, arestări și eliminare a celor care nu se aliniază narativului PAS? Dacă răspunsul este da – sau chiar dacă doar există premisele pentru o asemenea deraiere – atunci Moldova nu se îndreaptă spre Europa, ci spre un regim de democrație autoritară mascată.
Libertatea de exprimare, pluralismul politic și statul de drept nu sunt opționale într-o democrație autentică. Republica Moldova se află la o răscruce. Iar cetățenii, presa independentă și partenerii externi trebuie să fie vigilenți. Tăcerea sau complicitatea față de deriva autoritară nu sunt compatibile cu valorile europene. Orice tentativă de a aresta opozanții politici sau activiștii unioniști trebuie condamnată fără echivoc.
Europa nu înseamnă doar fonduri, standarde și parteneriate. Înseamnă, în primul rând, respect pentru libertate, diversitate de opinie și stat de drept. Moldova nu trebuie să sacrifice aceste principii pe altarul unui lider „salvator”.
