De la aprinderea crizei în Ucraina, acum două luni, în momente-cheie, administraţia Biden s-a străduit să expună planurile Rusiei, declasificând informaţii ale serviciilor despre potenţialii paşi  ai lui Putin şi denunţându-l vocal drept „agresor”.

SUA au făcut un număr de dezvăluiri care nu ar fi putut fi obţinute decât penetrând sistemele ruse militare şi de informaţii.

Pentagonul a declarat public că forţele adunate de Putin în trei direcţii ale Ucrainei ar putea acumula 175.000 de soldaţi sau mai mulţi înainte de o invazie – un detaliu ce nu putea fi discernut din imaginile prin satelit.

Ulterior, SUA au avertizat că Moscova ar putea încerca să însceneze o provocare, un atac de tip „false flag” asupra propriilor forţe sau aliaţi- în scopul de a crea un pretext pentru atac. În cele din urmă, Washington-ul a încurajat serviciile britanice să scoată la iveală planul Rusiei de a instala un guvern-marionetă la Kiev.

Toate acestea sunt componente ale strategiei americane de a le lua faţa ruşilor într-un domeniu unde Moscova excelează: războiul informaţional.

În acelaşi timp, au apărut dezbateri cu privire la această perturbare a acţiunilor ruse punându-se problema dacă, procedând astfel, administraţia Biden n-ar stârni mai degrabă Moscova decât s-o descurajeze.

Prin această strategie, administraţia Biden urmăreşte să tăie avântul ruşilor la fiecare pas, expunându-le planurile pentru a-i obliga să caute strategii alternative. Tactica are două tăişuri, întrucât poate avea şi caracter de provocare, într-un moment în care oficialii de informaţii nu au motive să creadă că Putin a luat o decizie cu privire la o invazie.

Avertismentele americane şi britanice, insistă oficialii, au la bază ceea ce consideră a fi serii de evaluări credibile ale serviciilor de informaţii, susţinute şi de imagini prin satelit şi fotografii postate pe Twitter surprinzând forţele masive adunate la graniţele Ucrainei.

 » Read More