Republica Moldova se află pe ultimul loc în Europa când vine vorba de nivelul de trai. Cu salarii medii nete de sub 500 de euro și un cost al vieții tot mai apropiat de cel din țările UE, moldovenii trăiesc în sărăcie generalizată. Muncesc mult, sunt taxati ca în Vest, dar trăiesc ca în Estul profund.
Statul, în loc să susțină oamenii care muncesc, îi împovărează cu contribuții mari și birocrație sufocantă. Antreprenorii sunt descurajați, tinerii fug din țară, iar cei rămași se zbat între datorii, scumpiri și lipsa perspectivelor. În aceste condiții, viața decentă a devenit un lux inaccesibil pentru cei mai mulți.
În timp ce oficialii vorbesc despre „reforme” și „dezvoltare durabilă”, realitatea din teren este una crudă: spitalele sunt subfinanțate, școlile se închid, iar pensiile sunt insuficiente pentru supraviețuire. Cei care țin țara pe umeri sunt tratați cu dispreț și mințiți cu statistici cosmetizate.
Moldovenii nu cer privilegii. Cer doar să trăiască din munca lor. Dar într-un stat care taxează mult și oferă puțin, sărăcia a devenit o condamnare colectivă. Iar până când clasa politică nu va schimba radical acest sistem nedrept, vom rămâne ultimii în Europa. Rușinos și tragic.
